O altă abordare inovatoare și eficientă pentru a asigura integritatea și confidențialitatea datelor este segmentarea rețelelor în funcție de nevoi și stabilirea politicilor de acces pe liste albe/liste negre. Această metodă permite organizațiilor să gestioneze și să controleze cu precizie accesul utilizatorilor la resursele de internet, limitând riscul expunerii la amenințări cibernetice, precum ransomware.
Ce este segmentarea rețelelor?
Scopul principal al segmentării este de a limita accesul la rețea pe care un grup de utilizatori sau orice dispozitiv particular îl poate avea. Pe lângă asigurarea faptului că informațiile nu sunt partajate cu părți neautorizate, segmentarea reduce, de asemenea, posibilitatea de a fi afectat de daunele cauzate de un atac ransomware sau de orice virus.
Segmentarea rețelei este o practică de securitate o strategie de apărare complexă care implică împărțirea rețelei principale în mai multe subrețele mai mici pentru a proteja mai bine datele sensibile și a limita mișcarea laterală în restul rețelei. Fiecare subrețea individuală sau "zonă" reprezintă un strat suplimentar de securitate care are propriul punct de acces, credențiale de autentificare și protecție firewall. Deși rețelele plate oferă o conectivitate mai rapidă și mai puține restricții, acestea sunt mult mai puțin sigure decât rețelele segmentate.
De ce este importantă segmentarea rețelei?
Ce se întâmplă atunci când un hacker pătrunde prin firewall-ul în rețea printr-o tentativă de phishing? Sistemele și serviciile trebuie să fie izolate unele față de altele pentru a preveni ca o încălcare minoră să devină un incident de securitate semnificativ care duce la o compromitere mai mare a activelor și datelor digitale ale organizației.
Dacă o companie are configurată segmentarea corectă a rețelei, un atacator va întâmpina un alt obstacol în încercarea sa de a infiltra rețeaua. Practic, este ca și cum ai face o cotitură într-un labirint doar pentru a găsi o fundătură. Intrusul va trebui să-și găsească drumul înapoi și să încerce să găsească alte puncte de acces către sistemele și datele pe care încearcă să le exploateze. La acest punct, mulți hackeri se vor descuraja și vor începe să caute o țintă mai ușoară.
Cum puteți segmenta rețeaua?
Există trei modalități principale de a segmenta o rețea, deși majoritatea politicilor de segmentare utilizează în mod obișnuit o combinație a tuturor celor trei: segmentarea prin VLAN (Virtual Local Area Networks), segmentarea prin firewall și segmentarea prin SDN (Software-Defined Networking).
- Segmentarea Prin VLAN (Virtual Local Area Networks)
Majoritatea rețelelor segmentate utilizează VLAN-uri pentru a crea grupuri mai mici de subrețele care sunt conectate virtual în același domeniu de emisie. LAN-urile împart aceeași rețea fizică în aceeași locație, dar VLAN-urile permit mai multor rețele să funcționeze împreună sub aceeași grupare. Doar utilizatorii din același VLAN pot comunica între ei.
Fiecare subrețea utilizează o adresă IP diferită față de celelalte subrețele, fiind conectate de dispozitive de rețea. Pentru ca utilizatorii din diferite VLAN-uri să comunice, trebuie să își dirijeze datele printr-un dispozitiv de nivel 3 (în mod obișnuit, un router sau un switch).
- Segmentarea Prin Firewall
Organizațiile pot configura firewall-uri pentru a proteja fiecare zonă internă a unei rețele. Pentru a trece de la o zonă funcțională a rețelei la alta, toți userii trebuie să treacă mai întâi printr-un firewall. Firewall-urile pot bloca anumite tipuri de trafic în funcție de controalele de acces stabilite de organizație.
Cu toate acestea, utilizarea exclusivă a politicii de segmentare prin firewall poate avea multe dezavantaje din cauza complexității regulilor necesare pentru a segmenta corect rețelele interne. Orice configurație greșită poate afecta complet o aplicație. De asemenea, este costisitoare de implementat ca unică metodă de segmentare.
- Segmentarea Prin SDN (Software-Defined Networking)
Segmentarea prin SDN este o formă de micro-segmentare care utilizează software, cum ar fi o API (interfață de programare a aplicațiilor), pentru a administra o rețea în locul dispozitivelor hardware tradiționale. SDN-urile permit administratorilor de rețea să configureze rețeaua într-un singur loc centralizat, pe care în final îl pot automatiza pentru a monitoriza fluxul de trafic.
Deoarece administratorii pot dezvolta noi API-uri pentru a gestiona traficul de date, ei pot crea politici pentru a direcționa datele printr-un set de firewall-uri. Teoretic, aceasta poate fi o metodă extrem de sigură pentru a segmenta o rețea. Cu toate acestea, segmentarea și automatizarea prin SDN sunt adesea considerate cele mai dificile metode de implementat, deoarece multe aplicații nu se încadrează de obicei în setul lor de reguli.
Controlul accesului pe lista albă/lista neagră (whitelist / blacklist)
Controlul accesului pe liste albe/liste negre este o tehnică utilizată pentru a reglementa accesul utilizatorilor și dispozitivelor la resursele de pe internet. Prin lista albă (whitelist), administratorii rețelelor pot specifica doar anumite resurse și site-uri web la care utilizatorii au voie să acceseze, în timp ce lista neagră (blacklist) permite blocarea accesului la anumite site-uri sau resurse considerate nesigure sau irelevante pentru activitățile organizației.
Implementarea unei liste albe înseamnă că doar site-urile și resursele care au fost explicit aprobate vor fi accesibile pentru utilizatori. Orice încercare de accesare a unei resurse care nu este inclusă în lista albă va fi blocată automat. Aceasta previne utilizatorii să navigheze pe site-uri web nedorite sau să acceseze servicii care ar putea constitui un risc pentru securitatea rețelei. Aceasta oferă o mai mare siguranță, eliminând riscul ca utilizatorii să acceseze accidental site-uri web periculoase sau să cadă victimă atacurilor phishing.
Pe de altă parte, lista neagră este o modalitate eficientă de a bloca accesul la resurse nedorite sau potențial periculoase. Site-urile web care sunt cunoscute pentru a conține malware, conținut explicit sau alte amenințări pot fi adăugate pe lista neagră, protejând astfel utilizatorii și rețeaua împotriva posibilelor atacuri.
Beneficiile segmentării rețelelor și controlului accesului pe lista albă/lista neagră
- Securitate îmbunătățită: segmentarea rețelelor și controlul accesului pe liste albe/liste negre contribuie semnificativ la îmbunătățirea securității rețelelor, limitând accesul la resursele internetului și reducând riscul de atacuri cibernetice.
- Eficiență operațională: prin segmentarea rețelelor, traficul poate fi gestionat mai eficient, asigurând o experiență mai rapidă și mai fiabilă pentru utilizatori. Controlul precis al accesului contribuie la optimizarea resurselor rețelei.
- Conformitate cu reglementările: această abordare a securității cibernetice ajută organizațiile să se conformeze mai ușor cu reglementările privind protecția datelor și securitatea informațiilor, reducând astfel riscul de sancțiuni și penalități.
- Prevenirea pierderilor de date: limitând accesul la resursele internetului, organizațiile pot preveni scurgerile de informații și pierderile de date sensibile, protejând astfel reputația și încrederea clienților.
Segmentarea rețelelor și implementarea politicilor de acces de tip whitelist/ blacklist reprezintă piloni importanți în asigurarea securității organizațiilor. Prin segmentarea rețelelor în subgrupe distincte, organizațiile pot evita costuri nejustificate și pot preveni încălcări discutabile ale datelor. Această practică oferă o securitate consolidată, reducând riscurile de securitate prin crearea unei suprafețe de atac multi-strat, care contracarează atacurile laterale ale rețelei și îmbunătățește eforturile de monitorizare a securității.
Prin implementarea politicilor de acces pe liste albe/liste negre, organizațiile pot gestiona cu precizie resursele și site-urile web la care utilizatorii au acces, asigurându-se că doar informațiile autorizate sunt partajate. Această metodă nu numai că facilitează detectarea intruziunilor și previne atacurile cibernetice, ci și minimizează domeniul de conformitate. Segmentarea rețelelor și politicile de acces direcționate permit organizațiilor să separe informațiile reglementate de celelalte sisteme, facilitând astfel gestionarea ușoară a conformității și aplicarea politicilor de securitate.