Într-unul dintre articolele noastre din săptămâna trecută, am discutat despre importanța actualizării și aplicării patch-urilor disponibile pentru dispozitive și soluțiile VPN ca metodă de protecție împotriva ransomware-ului, cu accent pe un nou tip recent descoperit, denumit Cactus. În acest articol, ne vom concentra asupra unei alte strategii esențiale de securitate pentru VPN-uri: restricționarea accesului la VPN doar pentru categoriile strict necesare de utilizatori, cum ar fi administratorii și firmele terțe. Vom explora, de asemenea, utilizarea unei scheme de adresare statice cu liste de control al accesului și implementarea unui mecanism de autentificare în două pași (2FA).
Restricționarea accesului VPN
Soluția de restricționare a accesului permite administratorilor să limiteze accesul la datele companiei doar unei anumite categorii de utilizatori specificați. Odată ce soluția de restricționare a userilor este activată, administratorii pot specifica ce tipuri de useri au acces pentru conectarea la conturile angajaților. Astfel, activarea restricțiilor asigură că datele importante nu pot fi accesate decât de persoane autorizate.
Cum funcționează restricționarea accesului pentru categoriile de utilizatori?
Atunci când un utilizator încearcă să se autentifice sau să își acceseze contul, sistemul evaluează categoria din care face parte în raport cu lista permisă de restricții pentru utilizatori. Dacă categoria utilizatorului nu este inclusă în lista permisă, sistemul refuză cererea de autentificare.
Administratorii au la dispoziție mai multe acțiuni pe care le pot implementa în funcție de categoria utilizatorului:
- Permite: accesul este permis către portalul/datelor dacă utilizatorul face parte din categoria specificată;
- Autentificare secundară: utilizatorului i se cere să completeze autentificarea în două pași (confirmarea identității prin autentificare suplimentară);
- Refuză: accesul este refuzat dacă utilizatorul nu face parte din categoria specificată.
Implementând aceste restricții bazate pe categorii de utilizatori, organizațiile pot crea un mediu sigur și controlat pentru rețelele lor, asigurându-se că doar persoanele autorizate din anumite categorii au acces la informații, protejând astfel datele și resursele organizației.
Scheme de adresare statică și liste de control a accesului
Utilizarea unei scheme de adresare statice înseamnă că dispozitivele din rețeaua VPN au adrese IP fixe, ceea ce face mai dificilă găsirea și exploatarea acestora de către atacatori. Lista de control acces (ACL) adaugă o barieră suplimentară, permitându-vă să specificați exact ce tipuri de trafic sunt permise și cine are acces la anumite resurse. Această metodă îmbunătățește semnificativ securitatea rețelei dvs. VPN.
Atunci când folosiți o schemă de adresare statică, fiecare dispozitiv din rețeaua dvs. VPN primește o adresă IP fixă, care nu se schimbă în timp. Aceasta este în contrast cu o adresare dinamică, în care adresele IP sunt alocate automat și pot varia la fiecare conexiune. Adresele IP statice asigură stabilitatea conexiunii. Fiecare dispozitiv are o adresă IP constantă, facilitând identificarea și comunicarea în rețea. Acest lucru asigură o conexiune constantă între dispozitivele VPN, indiferent de momentul conexiunii.
Situații în care se poate utiliza restricționarea pe bază de IP
1. Permite accesul doar în rețeaua companiei: pentru a vă asigura că echipamentele sunt protejate și accesibile doar de o anumită rețea, utilizând restricția IP, o organizație poate controla autentificările utilizatorilor pentru a le permite să se conecteze doar în rețeaua de birou și pentru a bloca accesul de la adrese IP exterioare.
2. Permite accesul doar de la anumite adrese IP specifice: administratorul poate configura o politică de restricționare IP pentru a permite utilizatorilor să se conecteze doar de la adrese IP whitelistate specific.
3. Restricționați accesul bazat pe aplicații sau resurse: administratorul poate configura politici de restricționare IP pentru aplicații specifice în loc să le activeze pentru toate aplicațiile. Restricționarea adreselor IP îmbunătățește securitatea prin limitarea accesului la date sensibile sau resurse doar pentru utilizatorii autorizați.
4. Dezactivați accesul de la anumite rețele sau adrese IP: companiile care gestionează date sensibile pot îmbunătăți securitatea resurselor companiei prin restricționarea accesului la anumite adrese IP sau rețele. Politica de restricționare a IP-ului poate fi configurată pentru a dezactiva accesul de la anumite adrese IP.
Liste de control al accesului (ACL)
Lista de control acces (ACL) este o listă de reguli care determină ce tipuri de trafic sunt permise sau respinse pe rețeaua dvs. VPN. Prin intermediul ACL-urilor, puteți specifica precis:
1. Resursele la care au acces utilizatorii: puteți limita accesul la anumite servere, foldere sau resurse de rețea doar pentru anumite adrese IP sau categorii de utilizatori (de exemplu, administratorii);
2. Tipurile de trafic permise: puteți decide ce tipuri de trafic sunt permise (cum ar fi HTTP, HTTPS, FTP) și ce tipuri de trafic sunt blocate;
3. Protocoalele permise: puteți specifica protocoalele permise pentru comunicații, cum ar fi TCP sau UDP;
Implementarea mecanismului de autentificare 2FA
Autentificarea în două pași (2FA) adaugă un nivel suplimentar de securitate, solicitând utilizatorilor să introducă un cod de verificare unic primit pe dispozitivul lor mobil sau prin e-mail, în plus față de parolă.
Utilizatorii introduc credențialele lor obișnuite, care constau de obicei doar dintr-un nume de utilizator și o parolă, iar apoi intervine un al doilea factor care necesită copierea unui token 2FA generat pe smartphone-ul utilizatorului sau pe un breloc special. Prin combinarea cunoștințelor persoanei cu un obiect pe care îl dețin individual, administratorii IT pot fi mult mai siguri că accesul a fost acordat persoanei corecte. Acest proces este destul de sigur pentru rețelele VPN.
Implementarea acestor strategii de securitate avansată - restricționarea accesului, utilizarea adresării statice și autentificarea în două pași - este un plus pentru orice organizație care dorește să-și protejeze rețelele și datele în fața amenințărilor cibernetice. Aceste metode nu doar consolidează securitatea, ci și oferă organizațiilor controlul necesar asupra resurselor și informațiilor lor, asigurând astfel integritatea și confidențialitatea datelor.